Autoritratto Vincent Van Gogh 1887
Enzo Montano, ''Vincent''-''Vincent''Solitar, grav, absorbit
o vreme observă câmpiile .
Surâde mângâierilor soarelui
în vântul care-l atinge
trage-în plămâni suflul firii.
Încet, ridică penelul
în înalt
contra cerului
deasupra copacilor
pe câmpuri
în vii
în parc.
Totul este adus pe pânză.
Culori frământate cu suflet
cu trup cu suferință cu singurătate cu ...
Umbrele se alungesc.
Învăluit în praf de aur,
cu pânzele sub braț
și cu caseta culorilor,
gânditor se întoarce la casa-i galbenă.
I se umple odaia
de soare, copaci, câmpii, vii și flori
de poduri de măslini de floarea-soarelui de ...
-traducere de Catalina Franco-
******
Solitario,
serio, assorto
osserva
i campi, a lungo.
Sorride
alle carezze del sole
al
vento che lo sfiora
insuffla
nei polmoni il respiro della natura.
Lento,
solleva il pennello
in
alto
contro
il cielo
sopra
gli alberi
sui
campi
nei
vigneti
nel parco.
Tutto
è trasferito sulla tela.
Colori
impastati con l’anima
e il
corpo e sofferenza
e
solitudine e…
Le
ombre si allungano.
Avvolto
dalla polvere d’oro,
le
tele sotto il braccio
e la
sua scatola dei colori,
torna
pensoso alla sua casa gialla.
La sua
stanza si riempie
di
sole, alberi, campi, vigneti e fiori
e
ponti e ulivi e girasoli e mare e…
Nessun commento:
Posta un commento