''Trandafirul - La rosa''- Enzo Montano

 

 ''Trandafirul - La rosa''- Enzo Montano

Trecătoarea frumoasă,
își flutură
larga-i rochie înflorată
când deodată
o rafală răutăcioasă
i-arată, frumoase, picioarele.
O oprește un tânăr
cu roze roșii în mână:
- scuză-mă, domnișoară,
pot să-ți ofer o floare?
Un surâs luminos
întunecă soarele,
- Mulțumesc, îmi plac rozele.
Aduc mulțumire și
ochii albastru cobalt:
- Dar gândul frumos
pentru ce?
- Pentr-un surâs
și fiindcă viața-i frumoasă.

Un semn cu mâna deschisă larg
și larga rochie înflorată
dispare dansând.

-traducere de Catalina Franco-
----------------------------------

La bella passante,
ampio vestito a fiori
svolazzante,
un refolo malizioso
mostra le belle gambe.
La ferma un giovane
con delle rose rosse tra le mani:
- mi scusi signorina,
posso donarle una rosa?
Un sorriso luminoso
oscura il sole,
- Grazie, amo le rose.
Ringraziano anche
gli occhi blu cobalto:
- Perché questo
bellissimo pensiero?
- Per un sorriso
e perché la vita è bella.

Un saluto con la mano aperta
e l’ampio vestito a fiori
danzando si allontana.