Vincent VanGogh - Autoritratto, 1889, olio su tela 65 x 54 cm, Museo d'Orsay, Parigi
Enzo Montano -
''Vincent - Vincent''
Solitar, grav, absorbit,
o vreme observă câmpiile.
Surâde mângâierilor soarelui
în vântul care-l atinge
trage-în plămâni suflul firii.
Încet, ridică-n înalt
penelul
contra cerului
deasupra copacilor
pe câmpuri
pe flori
pe vii.
Totul este adus pe pânză.
Culori frământate cu suflet
cu trup cu suferință cu singurătate cu ...
Solitar, grav, absorbit,
o vreme observă câmpiile.
Surâde mângâierilor soarelui
în vântul care-l atinge
trage-în plămâni suflul firii.
Încet, ridică-n înalt
penelul
contra cerului
deasupra copacilor
pe câmpuri
pe flori
pe vii.
Totul este adus pe pânză.
Culori frământate cu suflet
cu trup cu suferință cu singurătate cu ...
Umbrele se alungesc.
Învăluit în praf de aur,
cu pânzele sub braț
și cu caseta culorilor,
gânditor se-întoarce la casa-i galbenă.
I se umple odaia
de soare, copaci, câmpii, vii și flori
de măslini de poduri de floarea-soarelui de ...
-traducere de Catalina Franco-
________________________
Solitario, serio, assorto
osserva i campi, a lungo.
Sorride alle carezze del sole
al vento che lo sfiora
insuffla nei polmoni il respiro della natura.
Lento, solleva il pennello
in alto
contro il cielo
sopra gli alberi
sui campi
nei vigneti
nel parco.
Tutto è trasferito sulla tela.
Colori impastati con l’anima
e il corpo e sofferenza
e solitudine e
Le ombre si allungano.
Avvolto dalla polvere d’oro,
le tele sotto il braccio
e la sua scatola dei colori,
torna pensoso alla sua casa gialla.
La sua stanza si riempie
di sole, alberi, campi, vigneti e fiori
e ponti e ulivi e girasoli e mare e…
Grazie alla mia cara
amica Catalina Franco per la splendida traduzione in Romeno
Nessun commento:
Posta un commento