Enzo Montano, ''Pulbere - Polvere''

 

 Enzo Montano, ''Pulbere - Polvere''

Nu mă închideți.
Nu vreau să mă înăbuș în beznă.
Suflare liberă-n vânt vreau să fiu
Pe frunze de maiestuos smochin
un bob de pulbere
în azur
cenușă pe roua ierbii
în zori
pe petalele catifelate
de trandafir
pe frunzele argintate
ale măslinului
ori pe spuma strălucitoare
a unui val de mare.
Boabe ușoare
ca puful de păpădie
dansând în amurguri
de ametist și de purpură
ori stropi invizibili
înveliți în zăpadă moale.

Și vreau să dorm.
Să dorm până-n primăvară
Să renasc floare
de asfodele
ori de gălbenele,
de păpădie de aur
ori de alb crin
ori de senin
nu mă uita.

În fiece primăvară voi a mă întoarce
odată cu Persefona.

-traducere de Catalina Franco-

----------------------------------

Non rinchiudetemi.
Non fatemi soffocare dal buio.
Voglio essere libero alito di vento
Sulle foglie del fico maestoso,
granello di polvere leggero
nell’azzurro,
cenere sull’erba rugiadosa
del mattino
sui petali vellutati
di una rosa
sulle foglie argentee
di un ulivo
o sulla spuma frizzante
di un’onda di mare.
Granello leggero
come un achenio
in danza nel tramonto
colorato d’ametista e porpora
o corpuscolo insignificante
ricoperto di soffice neve.

E voglio dormire.
Dormire fino a primavera
Per poi rinascere fiore
di asfodelo
o di calendula,
di tarassaco giallo,
o giglio bianco
oppure un piccolissimo
nontiscordardime.

E voglio tornare tutte le primavere
quando Persefone ritorna.