''Păpădia - Il soffione'' - Enzo Montano

 

 Tito Fornasiero - Il soffione, 2012, acquerello su carta cm 22 x 30

 ''Păpădia - Il soffione'' - Enzo Montano

Ultimul puf,
a rămas numai unul
deasupra tulpinii,
unicul martor
al vechiului galben
solar drapel
în april și în mai.
Ultimul.
Le-a văzut zburând
pe celelalte,
urmând unul altui
toate s-au dus.
Le-a văzut în vânt
dansând
niște nori mici
înspre senin.
Le-a văzut plutind
ca libelulele albe.
Fiece puf
e-o călătorie
fără sosire
nici o poveste
n-ar putea spune
despre-acei frații mulți
dispăruți
în necunoscut.
Singur rămas
ultimul puf
și-așteaptă plecarea.
Sosește curând
și-n cele din urmă-l zboară.
Îl ia
o boare-n amurg
în suava lumină
vântul îl ia ...
Îl ia
doar pentru o clipă
mâna ușoară a unui copil
și-l îndreaptă-n senin
cu gingașu-i surâs alături.

-traducere de Catalina Franco-

----------------------------------

L’ultimo achenio,
solo uno è rimasto
in cima allo stelo,
unico testimone
dell’antico giallo
solare vessillo
d’aprile e maggio.
L’ultimo.
Ha visto volare via
tutti gli altri,
uno dopo l’altro
sono partiti.
Li ha visti danzare
nel vento
piccole nuvole
contro l’azzurro.
Li ha visti danzare
come bianche libellule.
Ogni achenio
diventa un viaggio
senza un arrivo
neanche una piccola storia
può raccontare
dei tanti fratelli
svaniti nell’ignoto.
Solitario
l’ultimo achenio
attende il suo refolo.
Che arrivi presto
e finalmente lo espunga.
Che lo prenda
un alito del tramonto
leggero nella leggerezza
del vento.
Che lo prenda
un attimo solo
la piccola mano di un bimbo
per poi lanciarlo nell’infinito
assieme al suo bel sorriso.

Grazie alla mia cara amica Cara amica per la splendida traduzione