4 dicembre 2020

Enzo Montano, ''Nu mă uita - Nontiscordardime''

Enzo Montano, ''Nu mă uita - Nontiscordardime''

Așa mici și gingașe apar,
delicate petece albastre
portocalii roze albe,
așa mi-amintesc de ele,
cinci petale-n cunună galbenă.
Fragile corole
dar așa puternice
cum e memoria
celor care nu uită.
Cu îndârjire sfidând
pământul pietros
și focul ce arde
ca plumbul topit
al soarelui
la amiază.
Floarea plăpândă
ce nicicând nu renunță
și nu vrea să uite
trece prin primăvară
și-atinge inima verii.

-traducere de Catalina Franco-
-------------------------------------------------

Piccolissimi e fragili appaiono,
minuscole pennellate di blu
o arancio o rosa o bianco,
così io li ricordo,
cinque petali coronano il giallo.
Piccolissime corolle
dalla forza portentosa
come la memoria
di chi non dimentica.
Tenacia che sfida
la terra pietrosa e
le fiammate del sole,
a mezzogiorno
piombo fuso che tutto brucia.
Il fiore piccolissimo
che mai si arrende
e non dimentica
attraversa la primavera
fino al cuore dell’estate.


 

Nessun commento:

Posta un commento